Necesitatea lecţiei rezidă în cunoaşterea drepturilor copiilor de către aceştia şi în manifestarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme care pot să apară şi care pot duce la privarea copiilor de dreptul la educaţie. Se urmărește o cunoaştere a valorilor şi a drepturilor copilului şi aplicare a acestora, oferirea de idei şi materiale ce susţin drepturile egale între copii şi facilitarea accesului tuturor copiilor la educaţie, indiferent de situaţia materială, de etnie, rasă, religie, etc.
Astfel, elevii au vizionat filmulețe despre viața copiilor din țările care se află în război:
- Rewrite the Future - Two Years On
- Rewrite the Future - Three Years On
Apoi, elevii și-au exprimat punctele de vedere în legătură cu:
- propria viziune asupra modului în care educația de calitate ar putea schimba viața copiilor aflați în zone de conflict armat;
- să se gândească la moduri în care copiii aflați în zone de conflict ar putea beneficia de educație de calitate;
În partea a doua a lecției, elevii au discutat despre ce însemnă un conflict armat, un război rece, o neînțelegere între două sau mai multe țări și care pot fi consecințele. Ei au avut la îndemână definiții al fiecărui termen, dar și date, statistici despre numărul de copiii răniți/omorâți sau care au renunțat la școală din cauza războiului.
Exemple de
conflicte armate:
„Ne-am săturat de atacurile lor şi de război.
Au murit copii. Au murit părinţi. Nu mai era şcoală. Totul era rău şi haotic”
Sifa -15 ani Republica Democratică Congo
Războaiele civile din
Sudan
În 1983, a izbucnit al doilea război civil în Sudan, deşi era de fapt o
continuare a primului război civil sudanez care s-a desfăşurat între 1955 şi
1972. Acesta a avut loc, în principal, în regiunea sudică a Sudanului şi a
reprezentat unul dintre cele mai lungi şi mai distructive războaie de la sfârşitul secolului
XX. Aproximativ 1,9 milioane de civili au fost ucişi în sudul Sudanului şi
peste 4 milioane au fost obligaţi să îşi părăsească locuinţele într-un moment
sau altul de la începerea războiului. Conflictul a luat sfârşit în mod oficial
odată cu semnarea unui acord de pace (Acordul de pace global) în ianuarie 2005,
însă tensiuni grave sunt resimţite chiar şi în prezent, iar sute de mii de
persoane rămân strămutate intern.
Originile crizei din Darfur
Originile crizei din Darfur pot fi atribuite unei combinaţii de factori:
insuficienţa resurselor, intensificată de perioadele de secetă extremă;
conflictele dintre triburi şi faptul că mulţi locuitori ai regiunii se simt
marginalizaţi şi privaţi de profiturile obţinute din exploatarea petrolului
sudanez.
2003: Izbucnirea conflictului
Conflictul a izbucnit în 2003, când câteva grupări rebele, simţindu-se
marginalizate şi excluse într-o perioadă în care Sudanul începea să obţină
profituri din exploatarea petrolului, au început să atace instalaţiile
guvernamentale. La început, au existat două grupări rebele principale -
Mişcarea/Armata de Eliberare a Sudanului (SLA/M) şi Mişcarea pentru Justiţie şi
Egalitate (JEM), cea de-a doua fiind mai mult influenţată de ideologia
islamică.
Drept răspuns, guvernul sudanez a lansat o campanie militară şi
poliţienească în Darfur şi a început să mobilizeze „miliţiile de autoapărare”.
O mişcare formată din populaţie majoritar arabă, cunoscută în general sub
numele de Janjaweed, a luat fiinţă, fiind orientată împotriva Mişcării/Armatei
de Eliberare a Sudanului şi a Mişcării pentru Justiţie şi Egalitate. Distincţia
între miliţiile de autoapărare şi mişcarea Janjaweed este neclară. Totuşi,
ambele primesc sprijin militar şi logistic din partea guvernului de la
Khartoum.
Natura exactă a legăturilor dintre mişcarea Janjaweed şi guvernul sudanez
este greu de stabilit. Guvernul afirmă că nu sprijină această mişcare, dar, de
fapt, există numeroase dovezi furnizate de observatori internaţionali, inclusiv
de observatorii Uniunii Africane, cu privire la faptul că aeronave ale
guvernului sudanez oferă sprijin aerian atacurilor organizate de Janjaweed atât
asupra bazelor militare, cât şi asupra satelor rebelilor, precum şi la faptul că
Janjaweed foloseşte aceleaşi arme şi muniţii ca forţele guvernamentale.
Situaţia a degenerat, în mare măsură, într-o luptă pentru obţinerea
controlului asupra resurselor limitate, în special păşuni şi teren arabil. Conflictul este alimentat de
rivalitatea tradiţională dintre păstorii seminomazi şi populaţia sedentară de
agricultori.
Tensiunile privind pământul au avut o contribuţie decisivă la acutizarea
crizei. Intensificarea conflictului a dus la proliferarea armelor şi la
înarmarea miliţiilor, a rebelilor şi, din ce în ce mai mult, la înmulţirea
bandiţilor şi a transformat Darfurul într-o regiune lipsită de lege şi de
ordine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu